marți, 7 octombrie 2014

Revederi, la revederi


azi
mi s-a făcut un dor nebun de soare
da, știu, e octombrie
ar fi trebuit să mă obișnuiesc deja fără el
(căci pentru asta-i septembrie)
așa-mi trebuie
mă avertizase de la început
iar eu mă făceam că nu aud
fredonam ceva melodie despre mâine și despre azi


intru la duș
...
mi-a mai căzut pe degetele de la picioare un strat de bronz
am clipit o dată și s-au făcut nevăzute
bronzul, picioarele, soarele
apoi mi s-a făcut înspăimântător de frig


a trecut deja ceva timp de când nu l-am mai văzut deschizându-și ochii
dimineața
și mi-e dor
ar fi trebuit să mă obișnuiesc deja
(căci pentru asta-i septembrie)
așa-mi trebuie
mă avertizase de la început
iar eu mă făceam că nu aud
fredonam ceva melodie despre ochi colorați



acum
să nu te aștepți să-ți recit poezia aia
a drumurilor în zadar 
și să-mi mai și păstrez zâmbetul pe deasupra
mai bine așează-te 
și alege culoarea în care vrei să te transformi


apoi
ia-o la fugă
cât mai poți
înainte să te îndrăgostești pe întuneric


 august 2014, Vama Veche
cu un analog împrumutat și-un film de 7 lei

miercuri, 17 septembrie 2014

Learning to fly

"A soul in tension, that's learning to fly, condition grounded but determined to try"

duminică, 7 septembrie 2014

Tcha-Badjo | Gypsy Jazz from Montreal






















J´ai Bistrot, Târgu-Mureș

niște teste cu o jucărie mică
la lumină slabă





sâmbătă, 2 august 2014

Naked


”Your naked body should only belong to those who fall in love with your naked soul”

miercuri, 9 iulie 2014

Singură pe insulă


I need you
I don't need you
and all of that jiving around 

duminică, 22 iunie 2014

Preludiu


atunci când știi
că e acolo
fără să-l vezi

simți doar
cum își lasă urmele 
pe tine

și nu vrei mai mult

ăsta-i preludiul

iar peste fix cinci secunde
poți să te ridici
și să pleci

p.s. ia cu tine piatra



vineri, 20 iunie 2014

Deschide-i. Mijește-i. Spală-i.


bun
ai ajuns
ești singură 
pe insula asta

e noapte încă
dar în fix jumătate de oră
nu va mai fi

așa că
grăbește-te

cât e rece
cât e frig
cât e albastru
cât e doar a ta

descalță-te

îngroapă-ți picioarele-n nisip
(acum cât e rece)
până la glezne, nu mai sus
(acum, cât e frig)
pentru când va veni să ți le mângăie

închide ochii
ba nu

deschide-i!
mijește-i!
spală-i!

acum dezbracă-te

întinde-te

simți?



sâmbătă, 14 iunie 2014

Casă de vânzare


e momentul acela în care calci 
pe confortul pe care îndelulg l-ai împletit
tu și alții care-ți vor binele
compromis deja de mult timp
faci stânga-mprejur
și-o iei la fugă
(că de zburat n-ai învățat încă)
zâmbind

la-nceput
lumea-și va construi gândul
că te-ai smintit
dar nu-ți va păsa
poate chiar așa va fi

m-am hotărât, deci, să-mi vând casa

poarta aia deschisă de prea multe ori
începea să mă doară
așa că am renunțat la ea, pur și simplu

și la soba care nu mă mai încălzea, 
ci mă ardea pe pielea goală

și la fereastrele 
în care de mult nu mai bătea soarele

și la podeaua care se sfărâma
când dansam

și la candelabrul
care nu mai avea bec

am închis
și-am plecat

și nu te gândi că știam dinainte ce-o să fac
nu, habar n-aveam

habar n-am

mă gândesc des la copilărie
și zâmbesc
încă n-am învățat să zbor



vineri, 14 martie 2014

Descompunere-ntru compunere

uite cum e:

odată început să te descompui, 
nu mai e cale de întoarcere

îţi rămâne doar să te întinzi
(pe tine dacă poţi)
să închizi ochii 
şi să aştepţi să te goleşti cu totul

de inimă să ai grijă
poţi să o laşi cuiva drag
sau arunc-o în mare, dacă nu
(asta doar dacă ai învăţat-o să înoate)

doare, 
o să doară, mai ales la început
(când nu prea ştii la ce să te aştepţi)

o să-ţi simţi pieptul zvâcnind, parcă, tăcut,
nu-l vezi, îl simţi doar

stomacul va începe să devină lipicios
ca un fund de baltă
cu apă demult stătută
şi-o să-ţi vină să-l dai afară
dar nu o să poţi
(iar asta vei simţi până la sfârşit)

ochii o să-ţi ardă groaznic
iar dacă-i vei deschide, vor arde şi mai tare
(ţine-i închişi)

mâinile îţi vor amorţi 
(o dată cu ceafa)
şi nu o să îndrăzneşti să le mişti
de frică să nu-ţi cadă
(tot vor cădea într-un final)

 iar apoi gândurile
(asta o să fie cea mai grea parte)
- ca într-un carusel
al cărui buton de pornire
ţi-e undeva în creştetul capului -
vor începe să se învârtă cu cea mai mare viteză
(îţi va fi greu să prinzi unul anume)
şi asta te va chinui
(să nu deschizi ochii)

noaptea, când te va trezi câte un sunet 
de trunchi de copac sau de pescăruş lovit de geam
  o să începi să-ţi repeţi numele
în întuneric
ca să nu cumva să uiţi
de tine

şi când te vei fi descompus
deadevăratelea,
cu totul
 poţi să te ridici
singur
întru compunere

acum, deschide ochii
şi zâmbeşte

 (nu uita de inimă)

joi, 27 februarie 2014

Poveşti din Casa Soarelui


Să fii cu băgare de seamă; odată intrat în Casa Soarelui n-o să vrei să mai pleci.
Dar prima dată trebuie să ajungi.
Sovata. După ce treci de giratoriu, ai drum liber. Noaptea mai ales. Pe bâjbâite să mergi şi tot o să ajungi.
Pe Strada Soarelui, lângă pârâu?
Ai ajuns.
Scuipă-n stradă ultimele gânduri ce-au jucat ping-pong cu creierul tău pe drum şi intră.
Alege-ţi o cameră. Nu contează. Ai câte un Soare în fiecare.
Poţi să te arunci pe un pat, să-nchizi ochii şi să te asculţi puţin.
Ce ţi se poate întâmpla, mai departe, în Casa Soarelui, n-o să afli de la mine. Eu mi-am ales Soarele şi-am plecat, după trei zile, pe ritm de Bob Dylan