joi, 27 februarie 2014

Poveşti din Casa Soarelui


Să fii cu băgare de seamă; odată intrat în Casa Soarelui n-o să vrei să mai pleci.
Dar prima dată trebuie să ajungi.
Sovata. După ce treci de giratoriu, ai drum liber. Noaptea mai ales. Pe bâjbâite să mergi şi tot o să ajungi.
Pe Strada Soarelui, lângă pârâu?
Ai ajuns.
Scuipă-n stradă ultimele gânduri ce-au jucat ping-pong cu creierul tău pe drum şi intră.
Alege-ţi o cameră. Nu contează. Ai câte un Soare în fiecare.
Poţi să te arunci pe un pat, să-nchizi ochii şi să te asculţi puţin.
Ce ţi se poate întâmpla, mai departe, în Casa Soarelui, n-o să afli de la mine. Eu mi-am ales Soarele şi-am plecat, după trei zile, pe ritm de Bob Dylan

miercuri, 19 februarie 2014

Inhalaţie

ţi-aş spune ceva

aşa cum i-ar spune
fetiţa de 10 ani 
iubitului ei de 9